In timpul studentiei am incremenit de uimire cand
l-am vazut pe un coleg - care-avea sa devina peste ani un distins si
respectat intelectual - iesind dintr-o librarie cu nu mai putin de
cinci carti ascunse sub camasa. „De ce naiba ai facut asta?", l-am intrebat cu oroare, nevenindu-mi sa-mi cred ochilor. „Mai da-i in ma-sa", mi-a raspuns zambind smechereste, „decat sa le cumpere vreun tampit, mai bine le sutesc eu...". Dupa multi ani, in strainatate, am vazut iarasi, cu ochii mei, una dintre cele mai cunoscute personalitati ale literaturii romane de azi furand, pur si simplu, un obiect vestimentar dintr-un magazin. Am vazut si alte persoane publice umplandu-si, in fiecare dimineata, geanta cu kilograme de sandviciuri si prajituri de la micul dejun al hotelurilor unde erau cazate, ca sa le ajunga pentru toata ziua. „Mai da-i in ma-sa de occidentali, ca au de unde sa plateasca", imi sopteau vazand ca ma uit la ei.
Nu-i vorba aici de scriitori sau de oameni de cultura. Ce vreau sa
spun e ca genul de infirmitate morala care-ti permite sa furi (si mai
departe sa inseli, sa violezi, sa ucizi) nu cunoaste la noi frontiere
de statut social sau de cultura, asa cum nu tine de etnie, de sex, de
confesiune religioasa sau de orice alte distinctii intre oameni.
Tine, de fapt, de o lipsa endemica de civilizatie, care la randul ei
arata paragina intregului nostru sistem educativ. O educatie
dezastruoasa, o lipsa de principii morale si de valori pe care sa le
transmitem mai departe fiicelor si fiilor nostri ne-a transformat in
ochii lumii intr-un popor de barbari, de hoti si de ucigasi, asa cum
noi insine, exasperati de monstruozitatile pe care romanii le comit
zilnic in lume si acasa, am ajuns sa ne consideram.
Familia romaneasca a dat faliment ca instanta formatoare: copiii sunt
tot mai lasati de izbeliste, la jocuri video, la televizor si pe
strada. Scoala romaneasca isi propune, pare-se, sa te scoata un soi de Leonardo da Vinci, doctor in toate stiintele si artele, dar nu sa faca
din tine un om intreg. La sfarsitul ei poti sti, eventual, diferenta
dintre un atribut si un complement, dar nu si diferenta dintre bine si
rau.
Masa romanilor cinstiti e umilita zilnic de noile dovezi de barbarie
pe care ziarele straine ni le vara sub nas: noi furturi, noi violuri,
noi crime, noi inselaciuni. Cutare boxeri din lotul olimpic au furat
caciuli si manusi in America, cutare bestie a violat la Roma o femeie
care ulterior a murit. Cutare politist si-a omorat nevasta. Aflam
despre trafic de carne vie si de droguri, de fraude pe internet, de ce
cu mintea nu gandesti, si peste tot vinovatii se dovedesc a fi fost
romani.
E un nou val de ticalosie si murdarie dupa cel de dupa Revolutie, cand
Germania si alte tari vestice au fost ingrozite de bandele de hoti si
spargatori romani. Sa nu ne inselam singuri spunandu-ne: lasa, ca si
la ei sunt si crime, si furturi, si mafie, si coruptie. Adevarul e ca
infractionalitatea romaneasca (si, in consecinta, imaginea oribila a
noastra in lume) cunoaste un nou varf lunile acestea, tocmai cand
lucrurile pareau ca se indreapta spre bine.
De doi-trei ani incoace sperasem si eu ca mizeria morala pe care-o
pompam spre Occident e pe cale de dizolvare. Dupa hoardele puse pe rautati din anii '90 au urmat valuri de emigranti cinstiti, oameni
simpli si muncitori, pentru care am o mare stima si o la fel de mare
compasiune. Nu ma mai asteptam la recrudescenta criminalitatii din
partea noastra si la raspunsul sovin din partea lor. Sovinismul exista
oriunde se-ntalnesc doua culturi, e o realitate trista a vietii
omenesti. Este partea de vina a localnicilor in confruntarea cu
„veneticii", e treaba lor si pacatul lor.
Ce ma intristeaza pe mine la culme e ca redresarea noastra pare sa fi
fost o iluzie, ca nu ne potolim, ca raul pare sa fie endemic in noi.
Ca dovedim mai departe ca structura noastra morala e sovaitoare,
permisiva, pentru ca educatia de-acasa si din invatamant nu si-au
facut datoria de a ne transforma in persoane morale. De sus pana jos,
intre academicieni, ca si intre oamenii simpli, intalnesti insi care
parca n-au avut parinti sa le explice diferenta dintre bine si rau,
care parca n-au mers la scoala, pentru care nu exista adevar si
dreptate, care judeca lucrurile in functie doar de interesele lor de
moment. Constiinta acestor barbari ce traiesc printre noi, oameni
politici, artisti, muncitori, tarani sau prostituate, nu conteaza, le
permite sa comita orice oroare, numai sa le fie lor bine. Lor nu pare
sa le fi spus nimeni cuvintele pe care mama mi le repeta aproape
zilnic in copilarie: „Cel mai rusinos lucru de pe pamant e sa iei
chiar si un capat de ata care nu e-al tau".
Sa nu ne pacalim pe noi insine. Problema imaginii noastre in lume nu
sunt nici tiganii, nici cativa scelerati care fura, ucid si violeaza,
nici sovinismul italienilor sau al englezilor. E falimentul nostru
moral, e lipsa cinstei si a corectitudinii din obisnuintele noastre de
fiecare zi. Decaderea noastra ca popor, vizibila in sfera politica in
interior si-n imaginea noastra mai rea ca oricand in afara, este
produsul absentei franelor morale la un numar coplesitor de romani,
victime ale unei lipse cronice de educatie.
Mircea Cartarescu
|
Stiri 
